În România, întocmirea unui testament este reglementată de Codul Civil și de Legea nr. 36/1995 privind notarii publici și activitatea notarială. Testamentul este un act unilateral prin care o persoană (testator) stabilește cum vor fi distribuite bunurile sale după deces. Iată care sunt etapele și elementele principale ale acestei proceduri:

Tipuri de testamente:

1. Testament olograf: Scris, datat și semnat integral de către testator. Nu necesită autentificare la notar, însă este mai expus la posibile contestații.

2. Testament autentic: Întocmit și autentificat de un notar public, oferind un grad mai ridicat de siguranță juridică și protecție împotriva contestărilor.

3. Testament mistic: Redactat de testator sau de altcineva, sigilat și prezentat notarului pentru autentificare.

Documente necesare:

1. Actul de identitate al testatorului.

2. Informații despre bunurile care fac obiectul testamentului.

3. Datele de identificare ale persoanelor cărora li se lasă bunurile (legatari).

Procesul de întocmire a testamentului:

1. Testatorul trebuie să fie prezent în fața notarului pentru a-și exprima dorințele și pentru a semna documentul.

2. Notarul redactează testamentul în formă autentică, verificând respectarea cerințelor legale și asigurându-se că testatorul este conștient de implicațiile juridice.

Autentificarea testamentului:

1. Notarul autentifică testamentul, oferindu-i astfel valoare legală și forță probantă în fața terților.

2. Autentificarea presupune verificarea identității testatorului, a capacității acestuia de a lua decizii și consimțământul său liber exprimat.

Depozitarea testamentului:

• Testamentul autentic poate fi păstrat în arhiva notarului, garantând astfel siguranța și confidențialitatea documentului.

Revocarea sau modificarea testamentului:

• Testatorul poate revoca sau modifica testamentul oricând, prin întocmirea unui nou document notarial.